Azi plouă

   De când mă ştiu ador ploaia puternică însoţită de tunete şi fulgere. Îmi place la nebunie să merg încet şi să văd cum ceilalţi, ce aleargă sau se adăpostesc prin scari de bloc şi umbrele, se uită la mine ca la o nebună.
  Trecând peste partea comică, mereu am simţit că mă descarc atunci când plouă. Că tunetele şi fulgerele strigă şi lovesc pentru mine...mă simt eliberată o dată cu stropii mărunţi ce lovesc asfaltul murdar.
  Ador picăturile ce îmi sarută pielea. Mă simt fericită şi liniştită. Involuntar, zâmbesc tuturor dar nimeni nu-mi răspunde. Cu toate astea în acel moment nu simt frustrarea. Închid ochii şi îmi las gândurile să curgă odată cu ploaia...
  Azi a plouat în micul târg şi mama se plânge că nu mai poate merge la bunica...
          ......eu sunt fericită....